Olimpia Satu Mare a apărat cu succes Cetatea lui Zothmar

Salut revenirea echipei mele locale, Olimpia Satu Mare, în „B”. Era și timpul ca un club de tradiție și unul atât de iubit de locuitori să revină măcar în al doilea eșalon, după 7 ani de groază, petrecuți în ligile inferioare.

Fotbalul românesc nu are farmec fără echipele de tradiție. Nu poți să ștergi cu buretele o istorie de mai mult de 90 de ani și mai ales un suporter nu va putea să digere prea ușor echipe nou-înființate. Vorbesc aici despre cluburi de genul Internațional Curtea de Argeș, Unirea Urziceni, Viitorul Brănești etc. Știți câte echipe din prima ligă s-au înființat mai devreme decât „Oli” (că așa ne place nouă să o alintăm)? Doar 3: CFR Cluj (1907), Universitatea Cluj și Ceahlăul Piatra Neamț (ambele 1919), Olimpia luând viață în mai 1921 (din câte am înțeles, o dată și mai exactă e 5 mai, exact de ziua mea). Dacă te uiți peste clasamentul primei divizii, vei descoperi că nu sunt prea multe echipe de tradiție în afară de cele enumerate anterior. Ar mai fi FC Brașov și Petrolul. Astra Giurgiu nu o socotesc, la fel fac și cu cele două echipe din capitală. Și nici pe ACS Recaș, devenită ACS Poli.

Olimpia Satu Mare

Așadar, prima ligă a rămas cu 5 echipe cu adevărat de tradiție, înființate înainte de începutul comunismului. Se plânge poporul că nu vine lumea la stadion. Păi nu vine fiindcă orașele care iubesc fotbalul joacă în diviziile inferioare sau că, și mai rău, acestea s-au desființat. Uitați-vă câți fani strânge Petrolul meci de meci. La fel ar strânge și Olimpia dacă ar promova în A. După primele etape, a fost (sau poate că mai e) chiar echipa din al doilea eșalon cu cea mai mare medie de spectatori din țară, mai mulți chiar și decât Rapid București.

Prima etapă a început cum nu se poate mai frumos pentru sătmăreni, cu o reeditare a unei finale din 1978. Olimpia întâlnea Universitatea Craiova, un meci care în 1978 a fost o finală între „Craiova Maximă” a lui Ilie Balaci (locul 6 în campionat) și a unei echipe, plină de entuziasm, din Satu Mare (locul 13 în acele vremuri), care în acel sezon a avut un parcurs uluitor, eliminând Gloria Reșita, Corvinul Hunedoara (locul 8 în acel sezon de campionat), „Bătrâna Doamnă” din Arad (UTA era pe locul 10) și Argeșul marelui Dobrin (locul 2), pentru a ajunge în finala Cupei României. Cum ar fi sunat o finală Balaci – Dobrin, care nu a mai avut loc din cauza sătmărenilor?

Încă un mic joc de imaginație: cum sună o finală între FC Botoșani (echipă fondată în 2001) și Oțelul Galați (locul 13, fondată în 1964)? Dar între Astra (mai nou Giurgiu) și Săgeata Năvodari, Concordia Chiajna sau Viitorul Constanța (care joacă tot la Chiajna și care doar poartă numele de Constanța)? Urât, nu? Așa mi se pare și mie. La fel de urât cum Unirea Urziceni, echipă fără nume, fără pic de istorie și fără tradiție a izbutit să ia titlul și să și facă 8 puncte în Champions League, ca mai apoi să se… desființeze. Nu are farmec deloc fotbalul fără suporteri. Și mai ales nu are deloc farmec dacă ajung să joace echipe de care nimănui nu-i pasă între ele. Unirea juca aproape fără spectatori meciurile de Champions League.

Știți pe ce loc e această Astra Giurgiu, de pe locul 2, la media de spectatori pe meci în Liga I? Pe 10, cu 2833. Dar Olimpia are 4333 în B! Ar fi undeva pe 6 chiar și cu media din al doilea eșalon și mai mult ca sigur ar fi în top 5 dacă ar promova, fiindcă sătmărenii iubesc fotbalul, spre deosebire de multe echipe inutile și fără istorie sau tradiție din prima ligă.

Revenind, în eșalonul secund încă e o mizerie de nedescris. Nu pot să cred cum e încurajată o echipă înființată abia în acest sezon și „aruncată” direct în a doua ligă și, pe lângă asta, mai și obține dreptul de promovare în prima divizie, printr-o comandă venită de undeva „de sus”. Vorbesc de clona din Craiova, înființată de o primăriță din PSD, clonă care ocupă primul loc în seria Vest. E inadmisibil să ai doar 200-300 de suporteri (probabil galeria e plătită tot de primărie să vină la meci), să ai intrare gratuită în stadion și să vrei să promovezi cu orice preț, chiar și așa, cu speranța că oltenii sunt suporteri de rezultat și că poate vor veni să susțină acea echipă fiindcă e un proiect mai „serios”, odată ce e finanțată de primărie. Nu. Craiova cea adevărată e Craiova condusă de Adrian Mititelu și se află pe locul 4, fie că vor, fie că nu. Iar adevărații suporteri fac deplasarea oriunde ar juca ea (primărița nici măcar nu le permite să folosească stadionul din Craiova). Ocupanta primului loc nu are absolut nicio legătură cu istoria și tradiția fotbalului craiovean, este un club care abia în acest an s-a înființat. De asemenea, nu sunt de acord cu redenumiri de echipe. Mă refer aici la Damila Măciuca, club care și-a schimbat numele în Metalul Reșița și culorile în cele ale FCM-ului din Reșița, iar acum încearcă să prostească suporterii să susțină o clonă, cum timișorenii susțin ACS Recaș. Adevărată FCM Reșița, echipa fondată în 1926 și care a fost în 1931 campioana României și în 1954 câștigătoarea Cupei României, se zbate undeva în C. Păcat.

Susține echipa locală. Mergi la stadion. Un bilet nu e scump. Sunt sigur că îți permiți să mergi la meciuri o dată pe săptămână și să îți urmărești favoriții, chiar dacă nu sunt cei mai buni din campionat. Prin biletele cumpărate ești sigur că faci un bine și ai speranța că vor mai veni și alții și că acei bani cheltuiți vor ajuta clubul să încerce să progreseze în următorul sezon. Nu mulți se pot lăuda că au echipă locală înființată în perioada interbelică, înainte de cel de Al Doilea Război Mondial. Dacă e de o vechime atât de mare și nu o susții faci cel mai rău lucru posibil pentru fotbal. Nu ești suporter. Chiar dacă sună clișeic, există suporteri de rezultat. Uitați-vă doar la Steaua. Anul trecut a avut stadionul plin aproape meci de meci. Acum 2-3 ani era aproape gol, iar acum e în continuă scădere, din nou.

În seria Vest, am reușit să ajung la 3 meciuri din 5 pe teren propriu la Satu Mare, în condițiile în care eu locuiesc la Timișoara. Fiind pe stadion, se resimte acel entuziasm al sătmărenilor, suporterii sunt dornici de rezultate la fel ca în trecut, iar jucătorii din teren se străduiesc să nu dezamăgească. Mai e o etapă de disputat și se încheie turul, Oli aflându-se momentan pe locul 8. Următorul meci e extrem de dificil, jucăm în deplasare, cu Gloria, la Bistrița, ocupanta celui de-al doilea loc în clasament. O înfrângere ne-ar aduce într-o poziție incomodă la sfârșit de tur și anume foarte aproape de retrogradare.

În schimb, cel mai plăcut aspect al acestui tur de campionat de fotbal „la matineu” e faptul că Olimpia nu a suferit nicio înfrângere „acasă”, apărând cu succes Cetatea lui Zothmar, așa cum o făcea și pe vremuri. Pe aici nu se trece. Iar dacă se trece, se trece foarte greu. Un obiectiv mai îndrăzneț pentru retur, în afară de evitarea retrogradării, mi-aș dori și chiar aș propune să fie câștigarea cât mai multor meciuri pe teren propriu. Momentan avem 2 victorii (e ciudat, la ambele am fost la stadion, lucky me!), 3 egaluri și, bineînțeles, nicio înfrângere.

Hai Oli! Fă-ne să sperăm din nou la o promovare în „A”, sau cel puțin să ne batem la promovare anual, la fel cum eram obișnuiți acum aproximativ 10 ani.

P.S. Poza din articol e o bijuterie. Sursa de unde am luat-o: Informația Zilei de Satu Mare.

No Comments Yet.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *