Cred că aș putea să pun titlurile la cel puțin 50 de melodii în care mă regăsesc în acest moment. Dar probabil în Keane – Disconnected mă regăsesc cel mai mult.
Aseară am ieșit dintr-un cerc vicios în care orbul îl călăuzea pe orb (sună mai frumos în engleză „we walk in circles, the blind leading the blind”). La fel, mă simt îngropat și poate și vinovat pentru unele chestii („But I’ve been burned and I’ve been wrong so many times”). Și simt oarecum că am fost „deconectat” de o persoană foarte dragă la care țineam, țin și cred că voi ține întotdeauna la fel de mult („We’ve been disconnected somehow”).
Am simțit din timp că va avea loc „deconectarea” cât mai curând („I see the landscape change before my eyes”) și mă simt dezorientat, nimic nu mai pare la fel, nu știu încotro să o iau („No, nothing looks the way it did before / I don’t know where to look, or what to look for”). Și e incredibil cum totul poate să se schimbe de la o zi la alta, cum poate să apară din senin între două persoane un zid invizibil („There’s an invisible wall between us now”).
Am și un sfat pentru bloggerii mai noi: nu scrieți prea multe postări sentimentale. Nu le citește nimeni. Nici nu cred că postarea mea va ajunge vreodată la destinatar. Și dacă ar ajunge, nu cred că ar mai avea vreun efect. Luați acest exemplu ca pe un „așa nu”. Preferabil ar fi să nu scrieți deloc. Serios. Și dacă întrebați de ce am făcut totuși asta răspunsul e pentru că nu m-am putut abține, sorry. 🙂
Un tip cu sentimente
Cam ai dreptate in privinta posturilor ‘sentimentale’, de multe ori nu prezinta interes 😛 Mi-a atras atentia melodia insa.
Keane sunt tari… mă regăsesc în mai multe melodii de la ei, cum ar fi „Crystal Ball” (aici mai mult în clip), „Everybody’s Changing”, „Somewhere only we know”, „This is the Last Time”, „The Lovers are Losing”, „Bedshaped”, „Love is the End” sau „Perfect Symmetry”.