Review: Arctic Monkeys – Tranquility Base Hotel + Casino

Continuăm seria de review-uri, fiindcă Arctic Monkeys, una dintre trupele mele preferate a lansat azi, în mod oficial, noul album, Tranquility Base Hotel + Casino.

Album: Tranquility Base Hotel + Casino
Artist: Arctic Monkeys
Gen: Lounge pop
Data lansării: 11 mai, 2018

Tematica albumului este diferită față de celelalte marca Arctic Monkeys, de altfel chiar și tehnica utilizată sau stilul sunt cu mult schimbate față de materialele pe care deja le cunoaștem de la ei. Majoritatea melodiilor fac diferite referiri la filmele anilor ’60-’80 (în mod special la cele neo-noir) și la mediul științifico-fantastic, iar în versurile acestora Alex Turner tratează diferite subiecte precum tehnologie, politică sau religie.

Sună interesant, nu? Well, așa mi s-a părut și mie… până când am ascultat albumul. La prima audiție nu mi s-a părut nimic ieșit din comun. Practic, mi s-a părut că e un album de chill-out. Dintre toate lucrurile pe care le cunoașteam de la ei, numai versurile melodiilor sunt pe stilul Arctic Monkeys, dar nu e suficient ca albumul să fie unul reușit.

Chiar și după următoarele 4 ascultări cap-coadă a Tranquility Base Hotel + Casino nu mi se pare că acesta este unul reușit. Eu cred că e cel mai slab album Arctic Monkeys de până acum. Singurele melodii ceva mai decente sunt „Star Treatment”, „Four Out Of Five” și „She Looks Like Fun”.

OK, e un concept album, înțeleg asta. Are și „Hotel” în nume, perfect. Bănuiesc că ați văzut filmul The Shining, cu Jack Nicholson, realizat după romanul lui Stephen King. Vă mai amintiți de scena cu „balul” de la celebrul hotel din film? Da, e albumul perfect pentru o asemenea atmosferă. E albumul perfect dacă vrei să mergi la un local chill cu prietenii și să puteți comunica lejer, fără să vă deranjeze muzica. Probabil un album foarte bun în timp ce ai ceva important de făcut, cum ar fi să lucrezi la ceva. Dar e oare un album de ascultat la o petrecere sau la un concert Arctic Monkeys? Nu. Actually în acest caz ar fi de toată groaza, exact ca genul filmului, motiv pentru care mă rog ca la Sziget să nu interpreteze mai mult de 3-4 melodii noi. 🙂

Revenind la muzică, TBH+C începe cu „Star Treatment”, o melodie decentă, mai jazzy, de chill-out, care are rolul de a te introduce în starea pe care o regăsiți și în scena descrisă anterior. Începutul e promițător, însă e păcat că urmează niște melodii incredibil de plictisitoare sau de umplutură, singura chestie mișto ale acestora fiind versurile. De exemplu, „One Point Perspective” și „American Sports” seamănă atât de mult între ele încât ar fi putut fi lejer comasate. Următoarea melodie, cea care poartă și numele albumului, „Tranquility Base Hotel + Casino”, sună mai degrabă a Tranquility BASS + CASIO, deoarece pe majoritatea pieselor abia de putem asculta niște „urme” de chitară, spre deosebire de celelalte albume marca Arctic Monkeys.

Dacă tot am amintit de absența chitarei, aceasta se face, totuși, oarecum auzită pe „Golden Trunks”, „Four Out Of Five” și pe „She Looks Like Fun”, dintre care ultimele două sună cel mai bine de pe întregul album: cel mai probabil fiindcă au ceva mai multă chitară în instrumentație față de prima. Se aude, Mr. Alex Turner?

În afară de „The Ultracheese”, celelalte melodii sunt din nou de umplutură sau dezamăgitor de plictisitoare, care sună la fel. Cu privire la prima, e o melodie decentă, numai bună de a pune capăt unui album tip „experiment”, dar nu suficient de bună astfel încât să o și adaug în playlist.

În concluzie, mi-ar plăcea ca Alex Turner să nu mai facă experimente solo cu Arctic Monkeys și să revină la stilul pentru care sunt cunoscuți cu adevărat, cel în care instrumentația este predominată de chitară.

By the way, dacă v-am făcut totuși curioși, aveți și de această dată șansa de a asculta gratuit albumul pe YouTube, fiindcă Arctic Monkeys au făcut upload la întregul album pe canalul lor oficial!