Am cerut candidaților la alegerile locale, acum câteva luni, să rezolve un exercițiu de comunicare cu cetățenii. Dintre aceștia, 2 (doi) mi-au răspuns cerinței (dar incomplet – au identificat doar probleme, fără să le prioritizeze cu adevărat), iar un actual consilier local mi-a spus că „nu se poate” rezolva așa ceva. Alții au preferat să se ascundă sau să divagheze, ori au promis că îmi vor trimite răspunsul prin e-mail (și încă nici acum nu a ajuns).
Cerința mă gândeam că ar fi trebuit să fie cât se poate de simplu de rezolvat pentru cei care au mai făcut parte din administrație, mai ales că mă gândeam că aveau acces la diverse date pe care le-au colectat pe parcursul anilor în care s-au aflat la putere. Nu m-ar fi deranjat absolut deloc dacă ar fi rezolvat alte persoane cerința mea în locul lor, acest lucru ar fi arătat de fapt că au o echipă de oameni pregătiți și competenți în spate. Dar nu a fost așa.
Ce le-am cerut? „Identificați Top 3 probleme ale orașului, aplicând una dintre metodele de analiză ale managementului. Cum estimați impactul soluționării problemelor identificate, asupra comunității?”
Motivul pentru care am făcut această cerere a fost unul cât se poate de simplu: să văd care dintre candidați și echipele lor știu să prioritizeze problemele orașului, astfel încât bugetul local să nu fie risipit pe chestiuni de impact mic, ci pe cele de impact major.
Având în vedere că a fost atât de greu pentru ei, m-am gândit să vin în ajutorul lor cu soluția la acest exercițiu. Nu am făcut-o atunci, fiindcă mă gândesc că aș fi influențat campania, dar acum că s-au terminat ambele alegeri, probabil e un moment oportun să le ofer un răspuns și să prezint una dintre metodele mele preferate de soluționare a problemei.
Înainte de asta, însă, trebuie să facem o scurtă călătorie în timp și spațiu, undeva prin 1906, la Universitatea din Lausanne, Elveția, unde economistul italian Vilfredo Pareto a descoperit un principiu ce avea să revoluționeze lumea. Este vorba de ceva care în ziua de azi e foarte des utilizat mai ales în mediul privat, dar și în o mulțime de alte domenii: știință, sănătate, sport etc.
Joseph M. Juran, consultant în management și american de origine română, a fost cel care a observat că principiul are aplicabilitate și în alte domenii și a fost cel care a numit de fapt acest principiu după economistul italian Vilfredo Pareto. Dar ce a descoperit Pareto? Și ce a descoperit J.M. Juran?
Mai exact, Pareto a descoperit că 80% din suprafața Italiei era deținută de 20% din populație, observând că 20% din păstăile de mazăre din grădina sa produceau 80% din recoltă.
J.M. Juran a observat că 80% dintr-o problemă are 20% cauze. De asemenea a văzut că există aplicabilitate și pe proiecte economice: 20% dintre membrii unei echipe de proiect aduc 80% din succesul proiectului. 20% dintre clienții unei firme aduc 80% din profit. Ați prins ideea.
Așadar, după lungi cercetări s-a ajuns la concluzia că Principiul Pareto, cunoscut și sub numele de „regula 80/20” sau „legea celor puțini, dar critici”, ne arată că, pentru multe evenimente, aproximativ 80% din efecte sunt produse de aproximativ 20% cauze.
Pe parcursul timpului, s-a observat că acest principiu s-a aplicat perfect în diverse domenii, vă dau și mai multe exemple concrete:
- În economie: de exemplu Raportul Programului Națiunilor Unite din 1992 arată că 20% din populația globului (cei mai bogați din lume) controlează 82.7% din veniturile mondiale (aproape toți banii din lume).
- În sănătate: dacă tot suntem în pandemie, s-a descoperit chiar recent că 15% dintre cei bolnavi de COVID-19 sunt responsabili de 80% din infecțiile secundare.
- În informatică: Microsoft a descoperit că rezolvând cele mai raportate 20% buguri de către utilizatori, au fost eliminate 80% dintre erorile din sistemele lor.
- În sport: s-a descoperit că în baseball 15% dintre jucători au produs 85% dintre victorii, pe când ceilalți 85% dintre jucători au creat restul de 15% victorii.
- În mediul privat: diverse companii aplică acest principiu pentru controlul calității.
OK, e adevărat, uneori nu se păstrează proporțiile și avem 15/85, 15/80, 30/70 etc., dar ideea rămâne aceeași. Bănuiesc că ați prins-o: aplicând Principiul Pareto este foarte probabil ca „top 20%” probleme ale orașului să afecteze 80% dintre cetățenii săi. Și bineînțeles că e la fel de probabil ca 80% dintre problemele orașului să fie produse de 20% cauze.
„Bine, Marian, dar cum identificăm aceste „probleme” și „cauze”? Tot nu ne-ai răspuns la întrebare!!!”, veți spune. Nu avem numai Principiul Pareto, ci avem și Analiză Pareto, care e o tehnică statistică de clasificare a sarcinilor reduse ca număr, dar cu efect semnificativ. Mai exact, ne ajută să identificăm problemele esențiale, care sunt puține la număr, dar care au rezultate importante ȘI problemele secundare, care sunt multe la număr, dar care au puține rezultate.
Sunt 7 pași de urmat pentru a face o analiză Pareto, împreună cu o diagramă Pareto și e neapărat nevoie de feedback din partea cetățenilor pentru a putea rezolva chestiunile acestea. Practic trebuie să afli ce îi deranjează pe oameni și să urmezi câțiva pași pentru a face această analiză:
Un studiu de caz care aplică pașii de mai sus și face o Analiză Pareto pentru problemele unui spital găsiți aici (documentul e în română și găsiți și mai multe detalii despre Pareto în acesta).
Exact la fel se poate face un studiu de caz pentru înregul oraș, pentru a identifica problemele prioritare ale cetățenilor, astfel încât autoritățile să nu risipească banul public aiurea și să se concentreze să rezolve acele probleme care ne afectează aproape pe toți.
Există bineînțeles și alte metode de analiză, dar probabil asta e una dintre cele mai populare. Părerea mea e că orașul trebuie să fie condus precum o mare companie și tocmai asta înseamnă a fi de dreapta. Un astfel de principiu, utilizat foarte des în mediul privat în controlul calității, ar putea să aducă numai beneficii orașului și cetățenilor săi.
Nu pot să nu remarc însă faptul că până acum au fost la conducerea orașului diverse grupări politice care nu s-au sinchisit să facă nici măcar niște studii de caz în ultimii 20-30 de ani. Nici măcar nu trebuia să le facă ei, ci puteau să ceară unor specialiști să facă „sondaje de teren”. După ce se termină pandemia aș fi foarte interesat să văd o Analiză Pareto a orașului. Anual ar trebui să avem așa ceva.
Dacă ai ajuns până aici, felicitări pentru faptul că ești printre cei 20% care cel mai probabil au citit cel puțin 80% din conținutul acestui articol!